Pe 13 noiembrie 2011, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Iosif Pop s-a savârşit prima Sfântă Liturghie în parohia noastră.

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

PAROHIA ORTODOXĂ A SFÂNTULUI  IOAN BOTEZĂTORUL ȘI A SFÂNTULUI MUCENIC ALBAN, LUTON, UK

† MITROPOLITUL IOSIF - SCRISOARE PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI 2015

Nașterea Domnului – Darul cel mai de preț al lui Dumnezeu pentru oameni către tot clerul, cinul monahal si poporul dreptslăvitor din intreaga arhiepiscopie

Împodobește-te iesle, peșteră primește,
Adevărul a venit, umbra a trecut
și Dumnezeu oamenilor din Fecioara S-a arătat,
Cel ce a luat chip precum suntem noi și a îndumnezeit trupul.
Pentru aceasta Adam se înoiește împreună cu Eva strigând : pe pământ bunăvoirea s-a arătat ca să mântuiască neamul nostru.
(Ceasurile Împărătești)

Preaiubiți părinți, frați și surori, 

Mare și plină de lumină este Sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos. Născându-Se din Fecioara Maria pe pământ, Fiul lui Dumnezeu ne descoperă iubirea cea din veșnicie a lui Dumnezeu pentru omul făcut după chipul și asemănarea Sa, dar căzut în păcat. Maica Domnului este cea care primește, omenește, într-un fel desăvârșit dragostea lui Dumnezeu și, prin lăsarea neștirbită în voia Lui, face posibilă coborârea la noi a darului dumnezeiesc al întrupării Cuvântului.

Darul cel dintâi al Nașterii lui Iisus Hristos este întâlnirea omului cu Dumnezeu față către față. Preasfânta Treime-Dumnezeu cercetează pe cel făcut după chipul și asemănarea Sa! În El, Fiul, Îl vedem și Îl întâlnim pe Părintele ceresc, precum Hristos Însuși ne mărturisește : “Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14, 9) Tot prin Fiul Cel Unul-Născut, ni se descoperă și Duhul Sfânt, a Treia Persoană a Preasfintei Treimi, Care ne învață toate cele despre Hristos, ne face cunoscut și luminează inima noastră pentru a-L primi și cunoaște pe Cel născut în grajdul animalelor : “Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”(Ioan 15, 26). Pruncul Dumnezeiesc născut de Preacurata Fecioară Maria în sânul pământului – uitat de noi în peștera din Betleem și ieslea necuvântătoarelor, ca într-un mormânt – ne deschide Cerul, adică Sânul lui Dumnezeu-Tatăl, leagăn de odihnă și bucurie mântuitoare, prin iertare. Pentru ca Hristos – Pruncul să ne poată arăta calea spre a fi primiți la sânul Părintelui, a trebuit ca mai înainte pământul să Îl primească în sânul său și să Îl recunoască ca Darul dăruit de către Tatăl Cel Veșnic, dăruindu-Se Însuși pe Sine. Prin aceasta cunoaștem în Hristos dragostea neîndoielnică pe care Dumnezeu ne-o dăruiește, trimițând pe Fiul Său ca Unul dintre noi, pentru ca El să ne facă ca pe Sine după har. “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.”(Ioan 3, 16) 

Hristos-Pruncul ne deschide Cerul pentru a ne primi cu cetele cerești, noi doar peștera cu cele necuvântătoare! Hristos-Pruncul ne pune la Sânul Părintelui ceresc, noi Îi pregătim grajdul și ieslea! Hristos-Pruncul este primit de oștile îngerești cu cântare de slavă, iar noi Îl primim cu indiferență, egoism și uitare! Hristos-Pruncul ne dăruiește pietrele nestemate ale faptelor celor bune, noi ne legăm la ieslea păcatelor la care voim să Îl legăm și pe El! Sfinții ne învață cum să iubim pe Dăruitorul înainte de toate, și nu darul, precum ne arată Sf. Ioan Gură de Aur : “Așa sunt sufletele sfinților. Se bucură mai mult de Dumnezeu Cel Care a dat, decât de darurile primite. Căci ei nu-L iubesc pentru darurile Lui, ci pe acelea le iubesc din pricina Lui.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii și cuvântări despre educația copiilor, p. 77)

Suntem cu toții răniți de păcat, de necredință, de descurajare, de suferințe, de teama morții și de moarte, dar să îndrăznim să ne apropiem de fața lui Hristos – Pruncul îndreptată către noi și care ne îmbie la vindecarea desăvârșită pe care numai El ne-o poate dărui. Cu adevărat ne-o dăruiește, pentru că nu putem da nimic în schimbul ei. Vindecarea înseamnă pentru noi mântuirea, înseamnă vindecarea omului lăuntric, în adâncimile și ascunzișurile lui, acolo unde numai lumina harului poate ajunge și poate vindeca prin iertare. Aceasta este semnificația peșterii : răceala, indiferența, uitarea, răutatea, suferințele, împietrirea, întunecimea care vine de la toate acestea și care fac din sufletul nostru peșteră de necuvântătoare, simțăminte amorțite, paralizate, care nu mai pot nimic afirma în prezența Pruncului, doar Îl admiră, Îl recunosc, dar nu Îl pot urma, nu Îl pot primi, legate fiind la ieslea păcatului de la care Hristos vine să ne slobozească. El ne pregătește darul vieții, doar să Îl primim, ca pe o mană cerească descoperită în Cina cea de Taină, unde Hristos ne primește pentru veșnicie la masa Lui cea bogată și nesfârșită, unde Darul este El Însuși, din ieslea săracă a Betleemului și până pe Cruce și în Mormânt și la Dreapta lui Dumnezeu Tatăl unde S-a înălțat, neștirbit și întreg dăruindu-Se nouă. ”Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun” – zice Domnul. (Ioan 10, 17- 18)

Iubiți credincioși,

Multe și grele sunt încercările prin care trecem astăzi, deși se pare că avem tot ce ne-am putea dori pe acest pământ. Niciodată omenirea întreagă nu a fost mai bogată ca astăzi, dar probabil că nici mai săracă ca astăzi. Ne-am îmbogățit în cele ale lumii și am sărăcit în cele ale lui Dumnezeu, veșnice. “A lăsat Dumnezeu și bani pentru a-i întrebuința bine, a lăsat și putere, pentru a o întrebuința spre bine. Ne-a dăruit meșteșugurile și artele frumoase pentru ca astfel viața să ne fie mai plăcută, prin traiul laolaltă, iar nu ca să ne depărtăm de cele duhovnicești și unii de alții și nu ca să ne doborâm unii pe alții. Casa ne-a lăsat-o pentru a ne apăra de ploaie și de schimbările vremii, iar nu pentru altceva, nu pentru a o împodobi tu cu aur și săracul să moară de foame. Ne-a dat și haine pentru ca să ne acoperim trupurile, iar nu pentru a ieși în evidență, nu pentru ca acele haine să fie împodobite cu aur mult, iar Hristos să se prăpădească gol și flămând…”(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XI a, p. 204)

Ne îmbogățim în multă nedreptate astăzi, în suferințe și neputințe. Dar Pruncul-Hristos din ieslea Betleemului ne spune cu glasul Lui cel greu de auzit și înțeles pentru inimile împietrite : cine este nedreptățit și Eu să nu fiu cu el, cine este judecat și Eu să nu fiu cu el, cine este omorât și Eu să nu fiu omorât cu el, cine este urât și Eu să nu fiu urât împreună cu el, cine este uitat și singur și Eu să nu fiu împreună cu El uitat și singur, cine este neauzit în dreptatea lui și Eu să nu fiu cu el împreună uitat și neauzit, cine este slab și Eu să nu fiu slab împreună cu El ? 

Hristos Domnul din peștera cea luminoasă a Betleemului ”… așteaptă de la noi să-I dăm prilejul ca să-și reverse bunătatea Sa. Să nu ne lipsim, dar, de darurile Sale din pricina trândăviei noastre.”(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, VII, PSB vol 21, p. 315)  

Tuturor vă urez Sărbători frumoase și binecuvântate, bucurându-vă cu cei ce se bucură, neuitând pe cei în suferințe de tot felul, precum și Hristos o face cu fiecare dintre noi.

Anul nou să ne fie prilej de mai multă dragoste și prețuire a unora pentru alții, neuitând pe cei care au plecat din lumea aceasta în anul care a trecut, iar harul lui Dumnezeu să ne însoțească în toate zilele!

  

† Mitropolitul Iosif

Paris, Nașterea Domnului 2015

23 Decembrie 2015

Scrisoarea Pastorală a IPS Mitropolit Iosif la Învierea Domnului 2014

† MITROPOLITUL IOSIF

HRISTOS CEL ÎNVIAT - PÂINEA VIETII NOASTRE

SCRISOARE  PASTORALA
LA  ÎNVIEREA DOMNULUI
2014

† IOSIF, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini din această de Dumnezeu păzită Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi părintească binecuvântare !

 „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” (In 6, 51)


Preacucernice Părinte,
Iubiţi credincioşi,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Am trăit în aceste zile ale Săptămânii Patimilor momente foarte intense şi importante pentru viaţa noastră creştină de următori ai lui Hristos şi de ucenici ai Lui. Ne-am aplecat în rugăciunea şi Liturghia din fiecare zi asupra tuturor suferinţelor, dar şi nedreptăţilor noastre omeneşti luate asupră-Şi de către Domnul Hristos, Care le-a primit pentru noi pe Cruce. „Să fie răstignit” (Mt 27, 23), strigau odinioară cei pe care El îi iubea şi pentru care Se răstignea, dar strigăm şi noi astăzi prin aceea că facem păcatul. Toţi L-au părăsit atunci, precum şi noi Îl părăsim prin păcat, chiar dacă ne numim ca fiind prietenii Săi. Când confortul şi viaţa noastră sunt în joc, când ne sunt atinse propriile interese, ne lepădăm, Îl părăsim, nu Îl mai cunoaştem, ne îndepărtăm, ne ascundem, ne spălăm pe mâini de El şi de cele pe care Îl facem să le sufere, precum Pilat. Ne dezicem de cuvintele Lui, de dragostea Lui, de faptele Lui pentru noi, de aceea că doar în El se lucrează mântuirea oamenilor, căutăm la alte lucruri salvatoare, la iluziile şi conforturile noastre de fiecare zi, la legile şi neputinţele omeneşti care ne-ar putea salva oarecum din singurătatea şi suferinţa interioară la care ne condamnă păcatul ca îndepărtare de Dumnezeu şi de adevăr. Nici în cele mai grele chinuri pe care omul I le-a procurat, Hristos nu S-a dezis de om, nu l-a lepădat, nu l-a batjocorit, nu l-a uitat, nu l-a înjosit, nu l-a luat în râs, Se face frate al celor mici şi năpăstuiţi, la toţi le întinde mâna Sa cea puternică prin milă, mângâietoare prin dragoste, împreună-suferind cu noi şi împreună-murind cu noi.

Read more: Scrisoarea Pastorală a IPS Mitropolit Iosif la Învierea Domnului 2014

Mitropolitul Iosif

Născut la 19 februarie 1966, la Vişeu de Jos (nume civil : Ilie POP), judeţul Maramureş.

A absolvit Liceul "Gheorghe Şincai" din Baia Mare, Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu (1989-1993, licenţa 1993) şi un program de doctorat la Institutul de Teologie Ortodoxă "Sfântul Serghie" din Paris (1994-1998), cu tema "Taina persoanei umane la Sfântul Simeon Noul Teolog".

Hirotonit diacon (19 octombrie 1993) şi preot (26 octombrie 1993) celib pe seama capelei Facultăţii de Teologie din Alba Iulia de către Episcopul (actualmente Arhiepiscop) Andrei al Alba-Iuliei, a fost duhovnic şi preparator (catedra de Morală) în cadrul Facultăţii şi profesor (Istoria bisericească şi Patrologie) la Seminarul teologic (1993-1994). La 17 aprilie 1994 a fost tuns în monahism primind numele de Iosif. A deservit ca preot şi duhovnic Mănăstirea de maici "Acoperământul Maicii Domnului" de la Bussy-en-Othe, Yonne, Franţa (1994-1998).

La 29 noiembrie 1997, Adunarea electorală a Arhiepiscopiei Europei Occidentale şi Meridionale l-a ales Arhiepiscop. A fost hirotonit la 15 martie 1998, în catedrala greacă Sfântul Ştefan din Paris, de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale şi cu Mitropolitul grec Ieremia al Franţei.

În jurisdicţia Arhiepiscopiei se află parohiile şi comunităţile române din Franţa, Elveţia, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Belgia, Anglia, Irlanda. În 1998, Arhiepiscopia cuprindea 30 de parohii; în prezent, sunt organizate peste 130 de parohii şi comunităţi. La 21 octombrie 2001, Arhiepiscopia a fost ridicată la rang de Mitropolie, Înaltpreasfinţia Sa dobândind titlul de Mitropolit.

Ca episcop, este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membru al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa. În misiunea sa, este ajutat de Preasfinţitul Marc (7.05.2005), Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

În perioada 2001-2002, a fost locţiitor al scaunului vacant de Arhiepiscop al Americii şi Canadei, în care calitate a contribuit la reînnoirea Arhiepiscopiei.

Din anul 2002, este numit de către Sfântul Sinod Director al Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Instituţiile Europene (Bruxelles).

15 ani de la hirotonia întru episcop a Mitropolitului Iosif Pop al Europei Occidentale și Meridionale

Pe 15 martie 2013 s-au împlinit 15 ani de la hirotonia ca arhiereu a Mitropolitului Iosif Pop al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, de care aparține canonic și comunitatea românilor ortodocși din Marea Britanie.

ÎPS Mitropolit Iosif (foto: apostolia.eu)

Cu această ocazie, părinții episcopi din sinodul mitropolitan împreună cu mai mulți preoți din cuprinsul Mitropoliei au slujit împreună Sfânta Liturghie, la Limours, în Franța (sediul administrativ al Mitropoliei), sărbătorind astfel evenimentul. Cu o modestie obișnuită celor care îl cunosc, ÎPS Iosif a mulțumit celor prezenți, evocând misiunea înaintașilor săi în această parte a Europei și subliniind că o astfel de aniversare este, în fond, a întregii Mitropolii, a tuturor slujitorilor Bisericii, arhierei, preoți, monahi sau simpli mireni.

Născut într-un sat din Maramureș (la 17 februarie 1966), cu studii doctorale la Paris (Institutul „Saint Serge”) și cu o vocație spirituală probată de-a lungul multor ani ca îndrumător și confesor, Înalt Prea Sfințitul Iosif, o figură luminoasă și iubită pretutindeni, în special de tineri, se impune în Biserică prin autoritatea smereniei și înțelepciunea cumințeniei. Epistolele sale pastorale, cuvântările ocazionale, precum și articolele publicate s-au făcut remarcate atât prin imperativul evanghelic al reîntoarcerii la Hristos, modelul și centrul vieții noastre religioase („Puneți toate cele pe care le trăiți înaintea Crucii lui Hristos!”), cât și prin abordarea deschisă a celor mai grave crize cu care ne confruntăm în prezent: sărăcia și suferința, deriva morală, despărțirea familiilor în căutarea unor locuri de muncă peste hotare, educația copiilor, refluxul general al mărturisirii și al trăirii valorilor creștine. Ca ierarh, a știut să mobilizeze în jurul său episcopi și preoți cu certe vocații teologice și pastoral-misionare, într-o colaborare fructuoasă care numără până în prezent realizarea unor proiecte de anvergură precum Centrul Ortodox de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae”, canalul tv online Apostolia, Festivalul cultural anual „Din dragoste pentru Frumos”, ciclul de conferințe și comemorări „Martor”, dedicat evocării martirilor din temnițele comuniste, taberele internaționale pentru copii și tineret, asociația Nepsis etc. Nu în ultimul rând, să amintim și faptul că, dacă în 1998 în Arhiepiscopie funcționau cca 30 de parohii, în prezent numărul acestora în întreaga Mitropolie depășește 130. Aniversarea ÎPS Părinte Mitropolit Iosif se cuvine salutată și de noi, cu cuvintele Apostolului Pavel: „Un astfel de arhiereu se cuvenea să avem!” (Ioan-Florin Florescu)

Vă oferim în continuare o scurtă antologie tematică, alcătuită din fragmente de pastorale și articole semnate de-a lungul timpului de ÎPS MITROPOLIT IOSIF, semnificative pentru gândirea sa teologică misionar-pastorală. Textele originale se găsesc pe site-ul Mitropoliei, http://www.mitropolia.eu.

Read more: 15 ani de la hirotonia întru episcop a Mitropolitului Iosif Pop al Europei Occidentale și...

Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

Deşi timpul lui Dumnezeu nu se măsoară cu anii, slujirea lui Dumnezeu împleteşte timpul Lui cel în afară de timp cu timpul nostru, măsurat în ore, zile, săptămâni, luni şi ani, dându-i acestuia din urmă o perspectivă veşnică şi mântuitoare.

Astfel, răstimpul de 15 ani de la hirotonia întru arhiereu şi întronizarea ca arhiepiscop a Mitropolitului nostru Iosif, deşi scurt ca interval de timp, ne pare, celor care l-am trăit ca protagonişti, „veşnic” de lung... Pare că ceea ce se întâmplă în ultimii 15 ani se întâmplă dintotdeauna. Şi aceasta pentru că, în mod vădit, intensitatea şi densitatea evenimentelor petrecute în Arhiepiscopia şi, respectiv, din 2001, în Mitropolia noastră sunt la cote atât de înalte, încât dau timpului o conotație „afară de timp”. Acum putem constata în mod palpabil că hirotonia unui episcop nu se reduce la un eveniment cu caracter personal, privat, ci priveşte şi implică, în mod efectiv şi concret, întreaga „pleroma” a Mitropoliei şi a Bisericii. La aceasta se adaugă şi faptul că în timpul de azi se cuprind şi toate trăirile şi împlinirile (şi neîmplinirile) timpului trecut, care îşi găsesc, la rându-le, mereu înnoita împlinire în ceea ce nouă ne este dat, în mod privilegiat, să trăim astăzi.

În noi trăiesc şi se împlinesc (sau nu) înaintașii. Şi atunci când aceştia au făcut sacrificii şi au suferit, moştenirea lăsată de ei este cu atât mai preţioasă şi mai responsabilizantă. Moştenirea tuturor înaintaşilor noştri, ierarhi, preoţi şi mireni, care au pribegit pe meleaguri străine, la care s-au adăugat, uneori de generaţii, fiii popoarelor care ne găzduiesc în cele zece ţări din cuprinsul Mitropoliei, îşi află astăzi rostul şi plinirea în mulţimea de roade pe care le-a făcut să răsară, cu lucrarea şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în ogorul Mitropoliei noastre. Astfel, momentul aniversar pe care îl trăim este un prilej de a cugeta cu toţii la marea binecuvântare pe care o avem de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu în lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare a neamului omenesc de pe meleagurile Europei Occidentale şi Meridionale, de a fi incluşi în planul mântuirii poporului lui Dumnezeu. Înfricoşat şi minunat lucru este deodată şi care presupune o mare responsabilitate ce constă în a sesiza şi a intra în „gândul lui Dumnezeu” cu privire la calea cea mântuitoare de urmat în condiţiile în care ne este dat să trăim!

De aceea, astăzi, ca întotdeauna în Biserică, ne rugăm Dumnezeului Părinţilor noştri, binecuvântându-L şi mulţumindu-I pentru toate binefacerile revărsate asupra Întâistătătorului nostru şi asupra întregii obşti a clerului şi credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei noastre în aceşti 15 ani, rugându-L pe Arhiereul Cel Veşnic să împlinească şi să compenseze tot ceea ce nu am ştiut sau nu am înţeles să împlinim, după sfânta şi mântuitoarea Sa voie!

În numele fraţilor împreună-episcopi din Sinodul Mitropolitan, precum şi al tuturor clericilor, monahilor şi al poporului binecredincios din Mitropolie, urăm cu toţii Mitropolitului nostru, la ceas aniversar,

Întru mulți și mântuitori ani, Înaltpreasfințite Stăpâne!

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei