Pe 13 noiembrie 2011, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Iosif Pop s-a savârşit prima Sfântă Liturghie în parohia noastră.

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

PAROHIA ORTODOXĂ A SFÂNTULUI  IOAN BOTEZĂTORUL ȘI A SFÂNTULUI MUCENIC ALBAN, LUTON, UK

Viața Sfântului Mucenic Alban din Verulamul Britaniei

Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alban din Verulamul Britaniei, carele de sabie s’a săvârşit, în al treilea veac al mântuirii noastre.

Acest Alban era încă păgân în vremea în care cumpliţii Împăraţi romani legiuiseră împotriva creştinilor, când a adăpostit în casa sa un preot creştin ce fugea de prigonitori. Văzând cum oaspetele său priveghea zi şi noapte în neîncetată rugăciune, a simţit însuflarea harului lui Dumnezeu şi a început să urmeze acestei pilde de credinţă şi bunăcinstire. Şi învăţânduse pe îndelete din povăţuirea lui cea sănătoasă, a izgonit întunericul idololatriei, făcându-se din toată inima creştin. După ce preţ de mai multe zile l-a găzduit pe preotul înaintepomenit, la urechile necinstitorului stăpânitor a ajuns vestea că mărturisitorul lui Hristos, căruia slava mucenicie încă nu i se dăruise, se ascundea în casa lui Alban.

Aflând aceasta, a poruncit stăpânitorul unor ostaşi să îl caute cu de-amăruntul. Când au ajuns la casa sa, Sfântul Alban li s’a arătat de îndată, îmbrăcat în veşmintele ce le purta de obicei oaspetele şi învăţătorul său. Şi s’a întâmplat ca judecătorul, pe când era adus Alban înaintea sa, să stea la altar şi să aducă dracilor jertfă. Iar când a văzut pe Alban, foarte mâniindu-se deoarece îşi dorea să-l fi dat el însuşi pe mâna ostaşilor şi să-l fi trimis la moarte, a poruncit să fie târât către idolii diavoleşti, înaintea cărora stătea, zicând: «Din pricină că ai ales să ascunzi un răzvrătit şi un nelegiuit, în loc să-l dai ostaşilor, ca să pătimească osânda cuvenită pentru nesocotirea şi hulirea dumnezeilor noştri – vei primi tu toată osânda ce trebuia să i se dea aceluia, de nu vrei să te supui celor ale credinţei noastre».

Însă Sfântul Alban, care mai devreme de bunăvoie se mărturisise creştin înaintea prigonitorilor Credinţei, nu s’a spăimântat câtuşi de puţin de ameninţările stăpânitorului; ci, întrarmându-se cu armele războiului duhovnicesc, pe faţă i-a grăit că nu se va supune poruncilor sale. Atunci l-a întrebat judecătorul: «Din ce neam sau de ce spiţă eşti?» I-a răspuns Alban: «Ce-ţi este ţie din ce neam sânt? Dacă pofteşti să auzi adevărul despre Credinţa mea, să-ţi fie cunoscut că acum sânt creştin şi îmi petrec zilele în săvârşirea îndatoririlor creştineşti ». A zis judecătorul: «Care este numele tău? Spune-mi degrabă!» «Părinţii mei mă cheamă Alban», a răspuns el, «şi pururea mă închin şi cinstesc pe adevăratul Dumnezeu cel viu, Ziditorul-a-toate». Atunci judecătorul, întărâtânduse, a zis: «De voieşti a te bucura de fericirea unei vieţi veşnice, nu pregeta a aduce jertfă marilor noştri dumnezei!» La aceasta, Alban a răspuns: «Jertfele pe care le aduci dracilor nimic de folos pot dărui celor ce jertfesc, nici le pot împlini cererile; dimpotrivă, cine aduce jertfă idolilor va primi drept răsplată veşnicele munci
ale iadului».

Read more: Viața Sfântului Mucenic Alban din Verulamul Britaniei